Negru pe alb de Constantin Negruzzi poate fi considerata, desi tiparita cu intarziere, dupa cum se intampla deseori in secolul XIX, prima carte de proza romaneasca. Genul este acela clasic al scrisorilor fara destinatar precis, un soi de scurte proze descriptive sau analitice, in care subiectul propriu-zis nu conteaza decat in mica masura. Ne-au lasat lucruri asemanatoare toti scriitorii pasoptisti, romanticii nostri, Alecsandri, Russo, Kogalniceanu, ca si urmasi ai lor precum Odobescu si, scriind in epoca ulterioara a Junimii, pasoptistul, si el, Ion Ghica. Prozele lui Negruzzi sunt inteligente, pline de haz, scrise cu finete artistica. Dincolo de marea lor valoare literara, ele constituie si un document pentru lumea romaneasca din prima parte a secolului XIX. Nicolae Manolescu