„Mulţi douămiişti au montat cicluri poetice dedicate vreunei (anti)muze. Matilda împărtăşeşte doar situaţia, nu şi atmos-fera. Protagonista poetică dinamizează o biologie disecată minuţios şi detonează metafore în care cibernetica se încuscreşte cu pătrunjelul. Teodor Sinezis umflă limbajul cu scheme de tastatură şi reuşeşte să fabrice poezie din componentele unei lumi postumaniste cu firescul unui arhitect specializat în hibrizi funambuleşti, irezistibili.”

Felix Nicolau